ACTORUL - de Adrian Paunescu

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist.


De ieri lacrimile imi curg incontinuu, un gol imens simt prin pierderea acestui MARE OM, POET, ACTOR, FIU, TATA, SIMBOL AL ROMANILOR...
A marcat vietile a milioane de oameni in anii cei mai grei ai romanilor, insa poeziile lui si mai ales modul in care le recita s-au intiparit adanc in sufletul meu.

Mi-a fost greu aseara si mi-e greu si acum sa aleg care dintre poeziile cantecele nascute de EL sa le astern aici, pe acest Blog deschis pentru Visul fiului meu, pentru visul unui copil de a deveni actor, artist... visul de a transmite oamenilor sentimente si trairi in cel mai sensibil mod, pentru a atinge sufletele si vietile celor care il asculta, il privesc...
Asa ca astazi, acum, am ales sa ramana in Arhiva aceasta poezia ACTORUL care, din punctul meu de vedere reflecta perfect ce este de fapt viata noastra, a tuturor romanilor, dar si poezia BIETI LAMPAGII


Adrian Paunescu - Actorul

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist.

Actorul a iesit în strada,
Sa-si cumpere ceva salam,
Era în haine de parada,
Ca Voievod peste un neam.

Printre masini, printre tramvaie
Actorul se grabea firesc
Urma sa vina-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.

Si când s-a asezat la coada
Cu palos, mantie si scut
Deodata oamenii din strada
Ca Voievod l-au cunoscut.

S-au dat deoparte cu sfiala
Multimea toata murmura
Vazându-i hainele de gala
Sa ne traiesti Maria-Ta!

Republicani, ma rog, cu totii
Descoperisera alt mod
De-a da cuvânt la noi emotii
Si se-nchinau la Voievod.

Dar ploaia a venit deodata
Si ei vazând cu ochii lor
Întreaga-i fata demachiata
I-au aruncat un fel de plata:
Lasati-l dracu', e-un actor.

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist.



Adrian Paunescu - Bieti lampagii


Intr-un veac cu noapte mare
Noi aprindem felinare
Ca sa nu fiti tristi

R: Bieti lampagii, prin veacul greu
Oriunde-am fi, lucram din greu
Dam foc, dam foc, felinarelor

Voi le stingeti catre ziua
Iar noi ne luam adio
Sarmani artisti

Vine noaptea urmatoare
Noi aprindem felinare
Spre a fi frumos

Voi le stingeti dusmaneste
Voua noaptea va prieste
Vai, ce folos

Cineva mereu ne cearta
Ca urmam aceasta arta
Fara de tumult

Intr-o noapte fara luna
Va vom spune "Noapte buna"
Umiliti prea mult

Dar ni se va face mila
Vom da foc chiar la festila
Nu vom rezista

Caci flacara alb-albastra
Este meseria noastra
Ea si numai ea

Contra noptii tutelare
Noi aprindem felinare
Pana veti simti

Ca in beznele profunde
Azi lumina se acunde
In lampagii

Noi artistii fara vine
Noi purtam in maini lumina
Sa va dam 'napoi

Insa daca va fi cazul
Se va termina si gazul
Vom arde noi.