Lectie de viata (la 3 ani de la deschiderea acestui Blog)

Nu am mai scris de mult aici pentru ca, desi am avut multe lovituri in viata nu sunt atat de calita incat sa trec usor peste durerea pe care o simte o mama cand ii este copilul ranit.. ranile adanci ale sufletului se oblojesc si se inchid in timp si in liniste si meditatie, adunand si analizand toate informatiile, sentimentele si vorbele, privirile si gesturile celor care te-au lovit. Desi durerea a fost mare de fiecare data, nu am facut scandaluri publice si mai ales nu m-am razbunat, nu am tinut dusmanie... am iertat si am mers mai departe...
Daca fiecare am face acest “exercitiu” mai des, insa fara a fi raniti, ci numai pt a ne analiza sufletul si a privi apoi catre ceea ce facem si ce actiuni au gesturile, cuvintele sau deciziile noastre asupra celorlalti... cu siguranta am deveni mai buni! Mai buni ca oameni, mai buni ca profesionisti, mai buni ca natiune, mai buni ca specie pe acest pamant...
Ma uit la viata acestui mare OM care poarta numele de Lucian Bute (http://lucian-bute.ro/biografie/) Ca si Alex, un copil sensibil si sufletist, nascut tot in zodia Pesti, isi alege drumul in viata la numai 14 ani. Munceste din greu dar cu pasiune si devotament pentru a-si implini visul. Desi talentul era evident si recunoscut, datorita jocurilor de culise este trecut pe planul doi si apoi furat de arbitrii... Oameni necunoscuti atunci pentru el au avut incredere in talentul lui si i-au intins o mana de ajutor, conducandu-l pe drumul catre Implinirea visului... A suferit cu siguranta, dar lacrimile lui si ranile sufletului l-au ambitionat si mai mult si l-au facut mai increzator ca talentul, pasiunea, dar mai ales munca pana la sacrificiu il vor conduce acolo unde visa de copil sa ajunga. Invidii, dusmanii, jocuri murdare in spate, vorbe urate – nimic din toate acestea nu l-au schimbat ca OM, ci, dimpotriva: l-au impins si mai mult catre obiectivul sau... Pentru mine personal, Lucian Bute (si familia Bute) reprezinta o valoare pe cale de disparitie: atat faptul ca a luptat si si-a implinit visul din punct de vedere profesional (iar parintii i-au fost alaturi desi erau la mii de km departare), dar mai ales ca prin atitudinea si caracterul lui a demonstrat ca nu oricine poate sa fie OM si sa treaca peste dusmanii, invidii, vorbe rele si lovituri...
asa l-am crescut si eu pe Alex si ma bucur ca mi-a mostenit ambitia de a demonstra mereu ca poate mai mult, pasiunea de a face totul perfect, forta de a se ridica si de a merge mai departe pentru a-si atinge visul. Sa fie curat, fara pile si aranjamente, sa munceasca cu pasiune oentru a-si demonstra lui si a demonstra apoi sicelorlalti ca merita sa fie respectat si apreciat, sa stie sa spuna “Multumesc” atunci cand trebuie, dar sa nu depaseasca limita bunului simt prin linguseala pentru a obtine obtine ceea ce merita de fapt... Nu am mai scris aici insa in momentul cel mai dureros am scris o Nota pe Facebook... cei din lista mea de “prieteni” poate au citit, poate au inteles ceva din durerea unei mame, dar nu au simtit. Stiu insa ca asa a simtit cu siguranta si mama lui Lucian Bute cand talentul, munca de ani de zile si valoarea fiului sau au fost calcate in picioare de “profesionistii” ghidati de alte interese, de dusmania colegilor de breasla... Insa el nu a purtat pica, s-a ambitionat si si-a continuat drumul, si-a inchis rana sufleteasca si a ramas acelasi OM crescut cu frica de Dumnezeu de catre niste parinti simpli dar atat de valorosi din punct de vedere moral
Desi Alex are numai 16 ani sunt mandra de tot ce a realizat pana acum. Daca tot sarbatoresc 3 ani de la deschiderea acestui Blog, pot face o analiza si o retrospectiva a ceea ce a realizat un copil in 3 ani:

Cand spun a realizat nu cuprind numai filmarea epuizanta de aproape 14 ore pe zi non stop timp de 2 luni cand avea numai 13 ani, nu numai experienta si onoarea de a filma alaturi de adevarati actori: Marea Doamna a Teatrului romanesc Maia Morgenstern (fiindu-i chiar “mama”pret de o zi de filmare), Gabriel Rauta (un actor si mentor care il sustine in continuare pe Alex), Raluca Guslicov, Daniel Iordan, Andra Iulia Popa sau Ciprian Brasoveanu; ma refer nu numai la golul din stomac simtit atunci cand la radio s-a aprins becul de <>; nu numai la zecile de spectacole sustinute pe adevarate scene – unele cu emotiile de concursuri, altele spectacole in adevaratul sens al cuvantului, mu ma refer la avantajele materiale castingand singur cativa banuti pentru reclame de voce ascultate de prieteni si necunoscuti la radio - ci ma refer si la castinguri la care a ajuns pana la proba finala si pe care nu a avut mereu norocul a le castige, insa castinguri la care a luat contact cu oameni deosebiti, unii dintre ei chiar regizori de film de alte nationalitati cu care a putut sa comunice liber in engleza sau chiar auditie in care a simtit emotiile de a concura pe scena Teatrului National pentru un rol principal alaturi de tineri trecuti de varste de 18 ani si scoliti mai mult in domeniul artei teatrale... Nu am scris si aceste lucruri aici desi poate ar fi meritat sa aiba in istoricul ascesiunii lui si aceste mari experiente care l-au incurajat si i-au demonstrat mereu ca merita sa isi cultive acest talet...
Ma uit chiar acum la totalul afisarilor de pagina si vad ca in cei 3 ani am avut 7545 vizite: sapte mii cinci sute patruzeci si cinci de vizualizari pe un site in care nu este nimic despre politica, nu este nimic despre scandaluri, nu este nimic despre vulgaritatati sau alte subiecte care creaza in ziua de azi “popularitatea”, subiecte cu care societatea romaneasca se mandreste in mod nepretios si se lauda... Acest site este numai un scurt istoric al muncii depuse de un tanar care lupta pemtru visul lui: nu isi pierde timpul prin cluburi, nu are fitze, nu consuma etnobotanice si nu are alte vicii asa cum in ultima vreme se popularizeaza aceste slabiciuni ale altor tineri... in afara pasiunii pentru teatru a incercat sa faca loc si celeilalte pasiuni din lumea sportului: baschetul – participand la competitii in putinele zile libere ce ii mai ramaneau...
Ma uit la toate acestea si SUNT MANDRA DE EL! sunt mandra ca mama care si-a crescut copilul asa... mai are multe de invatat si multe de corectat, dar as vrea ca niciodata sa nu isi uite visul si sa isi pastreze mereu ambitia, pasiunea si puterea de a munci pentru a persevera. Numai atunci cand va fi acolo unde si-a dorit va putea sa simta gustul fericirii si implinirii, iar cei care l-au impiedicat cu buna stiinta si deopotriva cei care l-au invidiat si i-au ranit sufeltul poate se vor retrage ca mine si isi vor privi sufletul lor in liniste si in meditatie.... Numai atunci poate vor intelege ce inseamna... o LECTIE DE VIATA!