Primul succes: Invitatie la Radio in Direct

"ON AIR"...

... suna frumos, dar e si mai frumos sa stii ca vocea ta este transmisa prin aer si te asculta o tara intreaga!... Cand se aprinde becul rosu "On Air" simti ca inima iti bate cu aceeasi viteza cu care undele radio sunt transmise in vazduh, aerul din studio ti se pare insuficient si milioane de ganduri iti strabat in fractiuni de secunda mintea... Este foarte emotionant si este si foarte greu prima oara cel putin!

Lui, copilului meu i s-a intamplat!

Cand si unde?...
Pe 12 iulie, intre orele 9:07 - 10:00, la Radio Romania Actualitati (105.3 FM).
Emisiunea: "Aventuri cu viteza sunetului", realizator Gabriela Bobes - careia ii multumim inca o data si pe aceasta cale, pentru invitatie!

V-ati gandit vreodata ce se ascunde de fapt in spatele unei emisiuni Radio? Cata aparatura, cati oameni, cata munca si cate sentimente se investesc pentru a realiza o emisiune in direct?...
V-ati gandit vreodata ce simte un om cand este in direct cu ascultatorii, cand mesajele si telefoanele sosesc in direct si sunt citite si auzite de intreaga tara?
Va puteti imagina cat de puternica este trairea unui copil de 13 ani care face acest lucru prima oara?

Eu una am vazut, am trait, am simtit toate acestea!

Consider ca este o mare realizare pentru fiul meu, insa, in acelasi timp, este o mare realizare si a mea ca parinte care si-a sustinut copilul in a-si implini un vis.

Vorbele sunt mult prea goale pentru a va spune intr-o pagina de internet tot ce am simtit si am trait alaturi de Alex, poate cateva din pozele pe care le veti vedea va vor transmite mai mult...

... Si povestea noastra nu se termina aici!....

Scurt istoric al ascensiunii

Cand si cum a inceput totul pentru Alexandru Catalin Fainisi?...

Daca ne gandim bine, in fiecare dintre noi exista si o latura artistica. Ideea este cat de mult vrei si poti sa o "cultivi"...

• In 1991 am filmat impreuna cu tatal lui Alex pentru "Reflectii Rutiere", un scurt metraj pentru Dl Virgil Vochina. Nu aveam niciunul dintre noi cursuri de actorie, insa aveam o dorinta puternica sa "jucam" cat mai bine rolurile.


• In 1995 a aparut Alexandru-Catalin, un copil foarte frumos si expresiv, un chip angelic cu zambet radios.

Mai tarziu Alexandru a inceput sa vorbeasca, sa imite, sa "joace teatru" pentru a castiga ce isi dorea...

• In iulie 1999, la numai 4 ani, Alex a urcat prima oara pe o scena in fata a peste 800 de oameni. Acolo a facut cunostinta cu maestrul Marian Rilea si marea lui echipa de atunci: ABRACADABRA. Desi micut, Alex a fost dezinvolt, spontan, a glumit si s-a prins repede in rolurile Magicianului, alaturi de Abramburica...
  
  Album:

  la 4 ani cu ABRACADABRA

  
  Fara nicio pregatire in prealabil, Alex s-a simtit foarte bine pe scena si a primit primele aplauze "la scena deschisa"...

• In toamna lui 2005 am hotarat sa mergem la un curs de teatru, unde am putea obtine o parere de la profesionisti despre calitatile actoricesti ale fiului nostru. Norocul a facut ca am gasit 2 oameni extraordinari: Gabriela Bobes si Ionut Popescu care aveau experienta in a lucra cu copii, in a extrage si a lucra pentru dezvoltarea aptitudinilor de mic artist. Recomand cu caldura alegerea PinkArt Stil pentru a va forma copilul! Va spun sincer ca nu este prea usor si nici placut ca in fiecare Sambata la pranz sa pleci de acasa sa duci copilul la cursuri de teatru, sa astepti sa treaca vreo 3 ore si sa te duci sa il iei inapoi. In plus, programul pentru fiecare weekend este stricat din start, orele libere de weekend fiind practic numarate... Nici pentru copii nu este prea usor, insa daca ei isi doresc sa faca asta si se simt bine in acele ore, orice efort devine de fapt placere! Datorita acestor cursuri nu numai ca se dezvolta calitatile native, dar copii invata si alte tehnici importante intr-o cariera de artist, si nu numai.

Nu este placut niciodata sa iti recunosti public greselile, insa ma simt datoare sa recunosc in fata fiului meu si a lumii intregi ca am avut momente in care am considerat ca este doar un vis si am vrut sa renuntam. Fiul meu insa a simtit atractia si a mers mai departe spre implinirea visului lui. Au fost sambete in care pleca singur la cursuri, si chiar si asta iarna pe zapezile cele mai mari a plecat pe jos pana la cursuri! A crezut, a luptat si a invins!

• Alexandru a inceput o cariera "artistica" prin inregistrari voce pentru reclame cu studioul Holograf unde a lucrat cu oameni extraordinari si a descoperit tainele studiourilor de sunet, ale inregistrarilor de voci. A inregistrat reclame care au fost difuzate atat la radio, cat si la televiziune pentru diferite firme: Nestle, Danone, Hochland, Colgate, Delma, BCR.

A mers la multe alte castinguri atat pentru voce, cat si pentru film si a deschis multe usi ale multor agentii.


Acestia au fost primii pasi...

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?...

Iata o intrebare pe care o auzim foarte des pusa unor copii, inca de la cele mai fragede varste...
Abia incep sa descopere tainele vorbirii cand ei, acei mici copilasi inocenti, se grabesc sa iti dea raspunsuri dintre cele mai nostime... sau poate doar noua ni se par nostime sau imposibil de realizat, crezand ca sunt numai cuvinte abia descoperite de un copil... Poate ei chiar simt ce ar dori sa fie, poate sunt inzestrati inca de cand vin pe lume cu mai multe calitati si sentimente decat descoperim pe masura ce ne maturizam...
Cand un copil incepe sa faca primul pas nu stie ce e teama, nu ii este frica sa cada, se lasa numai condus de acea forta interioara pe care o poate avea o fiinta la aproape 1 an... SA MEARGA... Noi, asa zisii "maturi" incepem sa setam niste limite si sa ii cream acelei fiinte mici sentimente de teama, de oprelisti, de acel "asta nu se poate"...
De ce creierul nostru seteaza limite? De ce spunem "nu se poate"? De ce uitam sa ne amintim "visul" nostru de cand eram copii? De ce nu mai gasim acea forta de care avem nevoie sa mergem mai departe, sa depasim orice limita si obstacol pentru a ne implini visul?... Pentru ca - zicem noi - gandim prea mult... Incepem sa facem analize SWOT, sa facem forecast si sa analizam riscuri, facem studii de piata si comparatii... ne pierdem prea mult timp cu notiuni fara niciun sens pentru visul nostru! Copii nu au inca aceste notiuni... Ei isi pun in miscare toata energia si toata forta lor pentru a ne arata ca pot sa faca ceea ce le place! Dar ce bine ar fi sa ii lasam si mai ales sa ii incurajam sa faca asta!...

Poate veti spune ca am scris mult, desi mi-as permite sa va contrazic... Am scris foarte putin fata de ceea ce traim in aceasta viata care curge din ce in ce mai repede, o viata in care timpul isi pierde definitia si problemele de zi cu zi par mult mai importante decat ce se ascunde in sufletul fiecaruia. Ne e frica sa ne mai uitam inauntrul nostru si sa ne facem o analiza a sufletului, sa ne regasim visul pierdut si sa avem curaj sa acceptam esecurile sufletesti... Daca am ajunge sa facem acest lucru, am putea sa mergem apoi mai departe si sa gasim solutii pentru implinirea noastra ca si fiinta, lasand putin partea materiala deoparte. Poate ne-am simti mai impliniti asa... Ne trezim insa in fiecare dimineata cu o oboseala cronica in care starile sunt cauzate de aceiasi factori externi: "trafic, rapoarte, obiective, salariu, facturi, credit, cumparaturi, invatat...". Nu reusim sa ne amintim ce am visat as-noapte, iar de copilaria noastra chiar nu mai avem timp sa ne amintim...

Eu am uitat ce vis am avut, sau poate imi este teama sa mai caut acel vis pentru ca mi-e teama ca nu as mai avea forta de a-l implini acum. Insa pentru copilul meu am luptat sa fac altceva decat am facut cu viata mea... Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a luminat sa gasesc calea pe care a trebuit sa merg pentru a-si implini visul si mai ales ca mi-a dat intelepciunea de a crede in visul copilului meu: acela de a se forma pentru a deveni artist...